Gandul zilei...

Fara inspiratie ,
Respiratie sau gratie,
Contemplez acesta natie
Picata in dizgratie.

vizeaza zi de zi
                         cu drag,
                         Tonia T.

Spre cer privesc...

Fotografie realizata de Cornel Petrescu

Carcasa,

Daca de oameni iti este teama,
si daca aluneci printre vise,
Coboara-ti fruntea printre stele,
si lasa-ti usile deschise,
Ca maine dis-de-dimineata
soarele sa-ti intre prin tample,
Sa-nmoaie sufletul de gheata
ce staruie acum in tine.


viseaza zi de zi...
                               Cu drag,
                                Tonia T.

Fug...

Si am sa fug departe,
Cu baloane colorate,
Am sa fug pe luna,
De-o lume nebuna.
Am sa strig spre stele ,
Sa-ncing o hora cu ele,
Am sa ma spal in mare,
Am sa respir doar soare,
O sa dansez printre nori...
Sa ma pictez in culori.

viseaza zi de zi...

                       Cu drag, Tonia. T

Nor...

Iubeste soare, 
Iubeste vant, 
Iubeste ploaia 
Pe pamant, 
Iubeste lacrima Ce-mi cade 
Iubeste-ma, 
Dar de departe 
Nu-mi frange aripile plapande 
Murdare, reci si inca ude, 
Nu-mi rupe coasta-n-bratisare 
Rasuflul meu, 
El inca doare.

Viseaza zi de zi 
                         Cu drag ,
                         Tonia T.

Pot sa zbor...poti zbura...

Cand era mica imi doream foarte mult sa zbor...atat de tare inca chiar ajungeam sa cred ca pot zbura....avem fel de fel moduri prin care ajungeam sa cred ca zbor...primul era inainte de culcare stateam si imi imaginam un balon mare din ce in ce mai mare care eram eu si zburam....eram foarte fericita cand ma jucam asa de multe ori acest efort de concentrare ma adormea mult mai repede decat in mod obisnuit...o alta metoda ma urcam in copaci si saream pentru cateva clipe aveam senzatia ca eu pot plana, eu pot zbura, totul probabil era doar in imaginatia mea puerila....imi placea iar foarte mult sa ma deplasez precum gimnastele saritura in spagat mi se parea ca sariturile mele masurau metrii intregi pentru ca eu pot sa zbor....si asa mult timp am crezut ca sunt o zburatoare o forta fantastica...aceste jocuri pe care toti le avem in copilarie sunt foarte frumoase si ne antreneaza sufletul..Astazi pentru ca am invatat de la scoala/societate ca practic este imposibil sa zbori mi-am pierdut aripile dar entuziasmul l-am ascuns bine de restul lumii si mi-am pastrat rezerva de bucurie dobandita in copilarie.

Copiii sunt cei mai fericiti si cei mai frumosi,nu stiu daca trebuie sa ne bucuram de maturitatea dobandita pe parcursul vietii...cred ca intuitia e mai puternica decat cunoasterea...idealul e undeva in echilibru....sa ne ascultam intuitia si sa actionam cu ajutorul cunoasterii.

Daca stam sa ne gandim in deciziile cela mai importante ale vietii in cele mai multe cazuri ne ascultam intuitia ,situatiile extreme cer mai mult decat statistici si impresii...