Ma intorc un pic in trecut si imi aduc aminte cu zambetul pe buze de primele clipe in care am fost invatata sa dansez sa simt muzica.
Ca prin vis vad acum secventa din sufragerie, suita pe picioarele surorii mele, cu ochii inchisi si ascultand muzica redata de magnificul magnetofon.
Ea m-a invata sa dansez cu ochii inchisi indemnandu-ma sa simt muzica.
Asta se intampla cand aveam 3-4 ani.
Este o amintire draga mie stocata undeva intr-un colt al sufletului.
Mi-am reamintit aceasta perioada dupa primul curs de dans contemporan,unde am avut un exercitiu asemanator, diferenta fiind ca acum trebuia sa stau pe propiile mele picioare.
Trebuia sa inchid ochii sa ascult muzica sa-mi ascut toate simturile si sa gasesc miscari in functie de imboldurile primite din jurul meu.
M-am conformat, la inceput se auzea muzica si a fost putin mai usor...cand muzica s-a oprit a inceput adevarata provocare.
Prima data m-am ghidat dupa lumina si am incercat sa ascult tot ce se intampla in jurul meu...am inceput sa aud zumzaitul neoanelor, zgomotul produs de persoanle implicate in acest exercitiu...
Totul a durat 10 minunte dar le-am simtit precum cateva clipe de relaxare si autocunoastere.
Am vizionat apoi exercitiul altor colegi, este interesant cat de diferiti suntem si cat de diferit percepem aceleasi impulsuri.
A fost la fel de placut ca o plimbare desculta pe nisipul umed....
Inchide ochii, danseaza, viseaza dar totul cu sufletul deschis...
Cu drag ,
Tonia T.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu